the music that will never fade away, faded away . . .

CASSIS

In ochii de sticla nu se mai vede nimic

Se duce si se lasa, strasnic!

Grindina a napustit p'acolo

Fumand pachete mici de Malboro ..

E gri, e cenusiu, nu e nici o culuare 

Devine, vine soare......

Dar ochi ai sticlei, ochi de sticla, raman

                           cutremurand.

La fel..... din trecut

Un narcisist?

M-am lasat demult

Am devenit, in timp, un mut

Inainte, doream, visam, uitam

Si acum doresc, visez, .. dar nu am  . . . 

Tin minte multe lcruri marunte

Si-n general multe rele

Imi scriu viata si 'eu' in poezii, 

E un pic greu gandurile sa-ti tii

Sau cel putin pentru mine se aplica

Oricum, ce ating se strica....

Si asa si asta poezie

Nu are logica si nu se leaga, 

Imi dedic asta mie.

Nu.... nu cred

IMI PARE RAU

Stiu numai vazandu-te, 

Dar nu spun nimic, 

Sunt ca niste cute

Pe o rochie imperfecta;

Ca un inamic 

Situat in intuneric, 

Intr-un intuneric vizibil,

Din pacate neaccesibil . . 

N-are ce cauta o fiinta infecta 

Langa o fiinta cu sperante

Care-i mereu injecta

Vise de viitor, povesti dintr-o viata;

Povesti de dragoste, exact ca-ntr-o piata.

Eu ce pot sa fac?

Vreau sa fug, sa nu ma prefac,

Dar mereu lumea ma cearta

Incepe sa tipe

Si-atunci raman..

Ma dizolv in viata

Tot ce ating se face gheata,

Ramanand sa vorbesc cu trecutul, 

Gandul sa-mi fie numai la tine, la voi,

La doua fiinte alegatoare.

Sincer as mai vrea un razboi.

Tradare cu "t" mare

Bai, deci m'am prostit de tot!
   Nu mai stiu sa scriu, la poezi nu imi mai sta capul, si am inceput sa plec pe altundeva numai pe la tinu nu.
Dici si prin urmare a acestor dotoriri cere lasa de dorit, azi, acum, in 02.05.2012, te voi lasa prada trecutului Prezentului ce va aparea in viitor.
  Stiu ca nu pera am scris, dar am scris tot ce era pe foi, si toate momentele suferite de iubirea singuratati. Nu te  voi inchide, te voi lasa mancat si gol.
Nu spun ca imi pare rau deoarece chiar asa e.... asa sunt eu..... indiferenta..... cu mine, deoarece imi ranesc sufletul cu fiecare apropiat de oameni in care trebuie sa pretind altceva. Imi plece de tine.

Cel mai bun prieten...... nu pierdut, nu ratacit, ci..... asteptand.
Te pun sa ma astepti sau sa mori o data pentru vecie, dar nu de mana mea. Ca poate ma voi intoarece candva....candva... candva.....
Poate ca nu am sa rezist fara tine..... "universul" in care pot fii eu, eu cu adevarat.
Ma duc altundeva... unde sa fiu ca "ei".

                                                                       Sayonara -_- \ /

conferinte

   Am incepit sa ma plictisesc, sa-mi stric blogul, sa nu mai scriu poezi si povesti fara sfarsit si inceput, am uitat de filozofie, mi-am umplut imaginatia numai cu prostii ce nu le vreau.............. am inceput sa ma imprietenesc cu Viata, o sa imi devina in curand iubita, dar eu nu vreau asta! si totusi sunt obligata sa fiu cu ea...... sa-mi rup o prietenie grea de tinut, doar findca asa vrea o aiurita de neprietena ce ma vrea la mana ei.
M-am departat atat de mult de Moarte incat mi sa creat multa cearta, dar nu cu ea, cu ceilalti.....
Stiu ca nu pot sa am grija nici de mine, atunci de ce as putea avea grija de blog, de filozofie, de sentimente, de toto ce mi se cere??
E atat de greu sa intelegi sensul Vietii. Eu inca nu l-am gasuit, dar presupun, ca e doar un lucru cu cara sa distrugi ceva, sa faci pe cineva sa se supere, sa distrugi -atat psihic cat si fizic- pe cineva. E doar un spatiu in care esti ceva, apoi, la un moment dat sa treci printr-un spatiu gol, ca mai apoi sa ajungi undeva unde e numai prezent, nu exista viitor sau trecut, ramai acol' pe veci.

Prostia te poate duce oriunde, chiar si la nemurire, caci acolo ajung toti oamenii.

Viata vietuieste inainte, iar eu scriu ceea ce a vietuit.

melancolie sau iubire?

" Totul trebuie sa ruleze, dar nu se poate,
trebuie analizat, dar nimeni nu se poate zbate,
stau si-si pird privirea pe undeva prin gol.
se inunda-ntr-un abis inecat in alcool.


Eu stau, visez in nestiinta
Ma cert intr-una cu a mea constiinta,
Oare Ura a cunoscut-o pe Iubire?
Dar, eu, am intrat in faza da orbire?


Vreau sa nu mai vad Dragostea
Ce zi cu zi multe imi prevestea.
Sa pot simtii Singuratatea
Sa-i redau, in sfarsit, sanatatea. "


Toate acestea au un rol simbolic,
Cum si de ce am devenit asa melancolic?

.................................................................................................

Iubirea ... de ce exista?
Oare de ce lumea ne-a adus-o .........

fragment:

CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE!
Nu ştiu absolut deloc pentru ce trebuie să facem ceva în lumea aceasta, pentru ce trebuie să avem prieteni şi aspiraţii, speranţe şi visuri. N ar fi de o mie de ori mai preferabilă o retragere într un colţ îndepărtat de lume, unde nimic din ceea ce alcătuieşte zgomotul şi complicaţiile acestei lumi să nu mai aibă nici un ecou? Am renunţa atunci la cultură şi la ambiţii, am pierde totul şi n am cîştiga nimic. Dar ce să cîştigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cîştig n are nici o importanţă, care sînt iremediabil nefericiţi şi singuri. Sîntem toţi atît de închişi unul altuia! Şi dacă am fi atît de deschişi încît să primim totul de la celălalt sau să i citim în suflet pînă în adîncuri, cu cît i am lumina destinul? Sîntem atît de singuri în viaţă, încît te întrebi dacă singurătatea agoniei nu este un simbol al existenţei umane. Este un semn de mare deficienţă în voinţa de a trăi şi a muri în societate. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urmă? De o mie de ori este mai preferabil să mori undeva singur şi părăsit, cînd nevăzîndu te nimeni poţi să te stingi fără teatru şi poză. Mi e scîrbă de oamenii care în agonie se stăpînesc şi îşi impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sînt arzătoare decît în singurătate. Toţi aceia care se vor înconjuraţi în agonie de prieteni o fac dintr o frică şi dintr o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor să şi uite, în momentul capital, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie uşa ca să suporte senzaţiile acelea nebune cu o luciditate şi o teamă dincolo de orice limită?
Sîntem atît de separaţi de toate! Şi tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adîncă şi mai organică este moartea din singurătate, cînd însăşi lumina este un principiu de moarte. În astfel de momente eşti separat de viaţă, de iubire, de zîmbete, de prieteni şi chiar de moarte. Şi te întrebi, paradoxal, dacă mai există altceva decît neantul lumii şi al tău.

Emil Cioran

Psiholog cu mine

 -Nu vreau sa iubesc, ma-npotrivesc,
Nu mai suport, incep sa ma amagesc
Si sufletul inimii sa il zdrobesc
Caci ma face sa doresc sa iubesc.

 -Dar pentru ce atatea incercari fara inteles
Cand poti face un simplu proces
Dar apoi te vor alina prin dulcele deces
Crezand doar ca te inoiesc.

..........................................................................


 -Alt sentiment m-a strabatut, si-l iubesc
Desi imi face numa' nervi si incep sa graiesc
Numai porcarii si blesteme,........ ce prostesc.
M-am saturat, du-te naibii, te urasc!

 -Nu-ti mai da sperante fara rost!
Acest sentiment e cel mai bun de scos,
Desi nu e prea bine sa fii atat de nervos.
Stai langa el, nu-l dezamagii, dar fii, totusi, duios.




P.S.:          - I don't thing it's completed -

puii mei!

   Te blestem, te injur, cand te prind eu te omor                    

Iti scot ochii, te bat, iti jur ca din una te dobor                                    

Te strang de gat si-ti promit ca eu te bag in mormant,

Apoi te-njur, te dezgrop si-ti iau capul din pamant.

E ora trei de dimineata, am incepu sa rad de tine,
De moaca ta filosofica, nu semeni deloc pe mine!
Caci astfel poate te-as ierta, si acum mai bine ai fii trait
Si sa stii ca am s-o tin tot asa, chiar daca te-ai apuca de bocit.

Mai am jumate din par. Vrei, te rog, sa mergi?!

Esti un bleg! ... defapt, toti ca tine sunt niste blegi!!!

Faci numai ce vrei, nesintitule!! nu te mai suport,

N-ai sa scapi asa usor ai sa vii cu mine si pan' la aeroport!

...Astept, astept, astept, cat de mult mai tre' sa te astept?!

Te urasc, dar te pastrez si mort, ca poate devii mai destept

Si ca sa-ti fac in ciuda ca rezist -cu nevi- la badjocoriile tale de tot rahatu'.

Esti un porost! Cum poti sa ai numai nimicuri in ditamai capu' ?!

Viata sau Moarte?

"Moartea doar respecta regulile, e cinstitta"

   Timpul a facut o pauza,
  Totul tine numai de o fraza:
  "Viata e moarte si moartea e viata, iar totul se repeta de 53ori"
  Ce se leaga de o intrebare
  La care o sa raspunda fiecare:
  "Ce alegi dintre viata si moarte?".
  E greu de inteles
  Si te poate duce la deces.
  Dar sa stii ca nu e vis ci realitate,
  Nu ti le arata pe toate.

The Fight!

This is not or is.

This is forever or never.

This in love or hate.

This is real dead or shinigami.                                               

Thia is pink or black.

This is j-music or k-music.

This is real or anime.

This is "TO BE" or "TO HAVE".

This blood or ketchup.

This is horror or cute.

This is the end or the began.

This is sad or happy.

We are normal people or demons.

Is not between piano and guitar.

Is not between summer and winter.

Is not between "new" and "old".

Is not between the sun and the moon.

Is not between Rusia and Romania,

Or North Korea and South Korea.

Is not between Maria and Olga.

Is not between love and hate ♥/8-x

This, is between you and me!

Do not enter other people in this game.




















1.Stiu ca nu rimeaza.
2.Nu am avut ce face , de'aia a iesit atat de prost
si 3. .............. imi pare rau :(( gomeee :(( 
shinigami= inchipuirea mortii, cea cu coasa ;))  

GITS:SAC

Cand ziua e noapte si noaptea e zi,                          [primele  4 nu sunt ale mele:D]
Cand nu e nici azi nici maine,                                         
Cand ceasul intors s-a oprit, s-a topit,                                
Cand umbra ta fuge de tine,
Cand sticla cea veche s-a spart,
Cand toata lumea tipa la tine,
Cand timpul degeaba a stat,
Cand au disparut tarile latine,
Cand lumea nu mai e roz,
Cand intunericul te urmareste,
Cand a murit Vrajitorul din Oz,
Cand pianul stricat vorbeste,
Cand esti singurul om,
Cand tot ce vezi sunt fantezii,
Cand nu mai exista nici un pom,
Cand casele darapanate sunt sangerii,
                           Mai ai pentru ce traii?
                           Mai ai vre-un rost?                                          

Darga OME

Draga OME,

   Inca nu mi te pot scoate din cap,in tot ce fac

tu te bagi, si chiar nu stiu cum de o faci,

apari peste tot, in bucatarie, in clasa, in camera, in/si pe calculator, in vise, in pomul de craciun, pe strada, la cea mai buna prietena in casa,

iar cand scriu in jurnal mereu apari.

Poate am inebunit, dar chiar nu poti sa dispari?

De la toti, chiar toti, ai plecat,  dar cu mine ai ramas.

Dar imi vei ramane prieten pe veci, nu vreau sa pleci,

dar din cand in cand, singuratate-am lasa-mi inapoi!

      Imi place sa te vizitez, sa iti compun, sa te pun in poezii, sa te am aproape,

ca-nainte. M-ai invatat

multe, ce sa stiu despre viata, ca muzica mereu va fi ca mine, sa

nu categorizez lumea,caci ea are numai o categorie: RAU.

   Iti multumesc ca insfarsit ai adus zapada!

Inca te apreciez foarte mult , 

nu imi vine sa cred ca am fost si suntem prieteni.:)



Sper ca ai putut primii, sau auzi, scrisoarea mea,

ti-o voi lasa s-o citesti, sau... recitesti.

MULTUMESC!

Madison Avery

Moarta, nu disparuta,

Dar nici vie.

Umblu prin lume, disperata

Cu un ingerg dat mie.

Sunt blocata aici

-- moarta pe Pamant

Si vie pt. tot ce zici,

Dar nu pentr-un mormant!

La bal omorata,

Cu-n ciripit incantator,

Iar cu o amuleta luata

De la insusi un spintecator,

Viata-mi revenii,

Iar moartea se bloca.

Inca ,mai suntem copii,

Cel putin eu, parca!?!

"Ma numesc 

Madison Avery

si trebuie sa va spun ca acolo

se afla mai mult decat puteti vedea,

auzi sau atinge.

Stiu, pentru ca eu ma aflu acolo.

Si vad. Aud. Ating.

Traiesc" 



Intradevar frumos

"E frumos a scrie versuri,

Cand nimic nu ai a spune,

Insirand cuvinte goale

Ce din coada au sa sune."

M. Eminescu-Criticilor mei

Intr-adevar frumos,

Dar mai bun ar fi un os

Sau ceva dulce,

Poate ceva chiar de la Duce.

 Ceva scris indirect,

Nu-mi place cuvantul direct,

Nu-l folosesc niciodata

Nici de-as fi cu moartea amenintata

Capul-mi pot sparge,

Punand-ul pe mari catarge

Si lipind-ul la loc,

Nimeni sa nu-si dee seama, deloc.

Razand in mari hohote

Cu propriile-mi semtimente,

Fara nici un boss,

Intradevar frumos!

                      

♦...Conseience.....♦

- I.
-Who?
-I! You don't remember me?
-No!
-I'm your best friend.
-No, you are not! I don't have friends.
-But you could have.
-Why would I want? They're all fool! I don't care about them.
-But you should.
-I was one of them, but I found out that they are thievish.
-Maybe you should stay whit them.
-Ohh... you are like my mother.
-I am more bad than her.
-Seriously?
-I'm your conseience, the old conseience.
-Its not true. How?
-So, its hapenend. I miss you.
-I'm not missing you!
-But I have to stay here.....forever!
-We shel see that!
-Maybe, but I don't go from here.
-You annoy me!

Poezie

Poezie pt. akular

Ooo...pentru mine este poezia??? Serios?  Sa stii, chiar nu trebuia...de fapt, cred ca trebuia. Multumesc!!!

De-a lungul trecutilor ani

Vine cu bani

Un mare viitor,

Ce apare-n fata tuturor

Insa, greu de spus iubit,

Totul poate lua sfarsit

Cand apare dintr-o data

O raza mare, intumecata

Ce iti scoate ochii din orbite

Si-ti spune: Omoara-te!

Ce dispare numai cu viata ta,

Dandu-ti alt nume: Ratata.

E frumoasa. Nu se aseamana cu mine, dar cred ca nici cu tine.

Poti spune sinistra dar e draguta. Vezi... de asta nu imi place viitorul. Poate fi crud, dar si bagat in cel mai dulce sirop.

Intrebari...

    Unde ma aflu? Ce e acesta? Cine esti? Te cunosc cumva? Poti sa-mi spui unde ma aflu? Stai...dareu cine sunt? De ce nu mai stiu nimic? Pot sa-mi raspunzi la intrebari? Sau, sunt prea multe? Dar poti sa-ti mai pun?  

Stii ceva despre mine? Ce sunt? De ce sunt atat de confuza? De ce imi place atat de mult senzatia asta, de confuzie? Cat e ceasul? De ce ma simt foarte obosita? De ce e atat de lmpede ca apa de sambata? De ce vreau sa ascult muzica?  De ce nu-mi raspunzi? Am pus chiar asa multe intrebari?   

   Am prieteni? Stai...ce sunt aia? De ce ma cuprinde amuzamentul? Dar de ce, de ce? De ce toate propozitiile-intrebari incep cu de ce? Raspunsuri de ce nu poti gasi? Intrebari grele ti-am pus?  Imi pare rau.    
    De ce nu mai stiu nimic? De ce te uiti asa la mine? .... Stii ceva despre mine? Eu de ce sunt aici? Cum te cheama? De ce nu pot sa ma misc? Dar de ce pun atatea intrebari? De ce vreau sa stiu? De ce nu ma pot oprii? Dar de ce imi pasa? De ce ma simt vinovata? Am facut ceva rau? O crima? Un jaf? Am ranit, cumva, pe cineva? De ce soarele se intoarce impotriva mea? Ii pasa cuiva de mine? De ce lumea e atat de rea? Oare cate intrebari mai pot scoate la iveala? De ce nu se opresc odata? De ce nu pot sa ma enervez? 
   aaaa...acum pricep, sunt o fantoma.