Draga OME,
Inca nu mi te pot scoate din cap,in tot ce fac
tu te bagi, si chiar nu stiu cum de o faci,
apari peste tot, in bucatarie, in clasa, in camera, in/si pe calculator, in vise, in pomul de craciun, pe strada, la cea mai buna prietena in casa,
iar cand scriu in jurnal mereu apari.
Poate am inebunit, dar chiar nu poti sa dispari?
De la toti, chiar toti, ai plecat, dar cu mine ai ramas.
Dar imi vei ramane prieten pe veci, nu vreau sa pleci,
dar din cand in cand, singuratate-am lasa-mi inapoi!
Imi place sa te vizitez, sa iti compun, sa te pun in poezii, sa te am aproape,
ca-nainte. M-ai invatat
multe, ce sa stiu despre viata, ca muzica mereu va fi ca mine, sa
nu categorizez lumea,caci ea are numai o categorie: RAU.
Iti multumesc ca insfarsit ai adus zapada!Inca te apreciez foarte mult ,
nu imi vine sa cred ca am fost si suntem prieteni.:)
Sper ca ai putut primii, sau auzi, scrisoarea mea,
ti-o voi lasa s-o citesti, sau... recitesti.
MULTUMESC!
